Wednesday, December 25, 2013

Socialismul ideal



Pentru mulți, socialismul sună ca raiul pe pământ. Să aflăm ce este, mai exact, această politică, și ce înseamnă pentru oamenii ce i se supun.

În socialismul ideal, oamenii sunt egali. Toată lumea primește același salariu (în mâncare, să zicem), și muncește la fel de mult pentru beneficiul societății. În acest caz, socialismul ar fi foarte bun, pentru că nu ar fi nedrept în niciun fel, de vreme ce toți sunt plătiți proporțional cu cât muncesc.

Însă socialismul e, spre amăgirea susținătorilor, un echilibru instabil:
  • Când unul din oameni muncește mai mult decât ceilalți, sau găsește o metodă mai eficientă de a face un anumit lucru, nu o să mai fie mulțumit cu salariul lui, pentru că acum, munca lui e mai valoroasă decât a celorlalți, și probabil că o să plece.
  • De asemenea, dacă unul din oameni muncește mai puțin, fără să fie descoperit, societatea îl plătește tot ca pe un cetățean obișnuit, spre pierderea ei, și spre câștigul nedrept al individului.
Aceste două simple posibilități, ce apar în mod spontan în orice societate, sunt suficiente pentru a invalida moralitatea și corectitudinea socialismului. Simplul fapt că oamenii sunt diferiți distruge acest model economic.

Dar să încercăm să îmbunătățim acest sistem.

Să zicem că ar funcționa, cumva, acest sistem, și cumva, o autoritate centrală ar ști tot ce se întâmplă, și i-ar plăti pe indivizi cât calculează ea că merită fiecare. (considerăm că această autoritate ar lucra pe gratis). Acest calcul este unul foarte greu, și pentru a-l implementa, trebuie să știi exact cât ar da fiecare om pentru fiecare serviciu, in funcție de fiecare posibilitate financiară - un om ar avea alte priorități când e sărac, decât când e bogat.

Bun. Mai schimbăm ceva.

Ar fi mai ușor dacă am lăsa oamenii să-și exprime serviciile și prețurile, și să le poată modifica după bunul plac. Așa, în timp, oamenii vor vedea ce muncă merită și ce nu, și ce produse merită și ce nu, și eliminăm și autoritatea centrală, să nu trebuiască s-o plătim, și să ne asigurăm că nu legislează în interese proprii.

Voilà. Am ajuns la capitalism.

No comments:

Post a Comment