Fără violență

În anarho-capitalism, societatea funcționează pe un singur principiu: toată lumea are dreptul la proprietate. Totul este rezolvat folosind firme, care, muncind pentru banii tăi, sunt mult mai eficiente ca statele, care te obligă să le dai banii.

Ce se întâmplă dacă dreptul la proprietate este încălcat?

Să zicem că un vecin îți fură televizorul. Apelezi la un tribunal privat, in care lumea are încredere, ce investighează și descoperă dovezi că vecinul tău ți-a furat televizorul.

Îi cere vecinului să-ți returneze televizorul, plus costul de a-l depista, și plus daune (sau câștiguri? ;)) morale că a trebuit ca tu să stai fără televizor în timpul ăsta, și să te deranjezi să raportezi.

Vecinul nu răspunde.

Ce ar trebui să facă tribunalul?

Tribunalul are două opțiuni:

1. Să ia televizorul și banii cu forța, și să-l închidă, cum se întâmplă acum (dacă nu-ți plătești amenzile)
2. Să nu facă nimic, decât să spună tuturor ce s-a întâmplat, îndemnându-i pe toți la a-l ostraciza pe vecin

Din punctul de vedere al libertarianismului, a pătrunde în casa cuiva și a-i lua banii e o faptă rea, o încălcare a proprietății private - la fel ca furtul inițial al televizorului.

Totuși, comportamentul vecinului este inacceptabil celorlalți, și pentru a avea libertarianism pur, trebuie să existe o metodă de a-l disciplina pe vecin, dar fără a-i încălca dreptul la proprietate. Ei bine, acea metodă este ostracizarea.

Ostracizarea economică

Dacă oamenii nu mai oferă servicii acestui om, sau oferă servicii mult mai scumpe datorită riscului, viața sa va fi un coșmar.

Chiar și lipsa internetului e un inconvenient extrem de mare în ziua de azi, iar furnizorii de internet nu vor avea încredere într-un om pe lista neagră a unui tribunal privat renumit. Nu mai vorbim de curent, căldură, mâncare, sau apă chiar. Chiar și angajatorul său va hotărî să-i rețină din salariu sau să-l concedieze, fie datorită riscului de furt, fie pentru daunele imaginii firmei - firma aia face hoție pe față!

Greutățile acelui om ajung foarte mari când trebuie să facă totul de unul singur: să-și crească mâncarea, să sape o fântână pentru apă, et cetera. În ziua de azi, suntem practic dependenți de furnizori. Deși acest lucru pare un dezavantaj, ne permite să ne specializăm, iar cu cât ne specializăm mai tare, cu atât putem face lucrurile mai eficient.

Dar cazuri mai grave?

În cazul în care îl prinzi că încearcă să te ucidă, același fel de măsuri se vor aplica, dar mult mai drastice. Dacă nu-ți oferă despăgubiri (financiare, sau poate preferi să stea în închisoare câtva timp), firmele de securitate vor anunța că nu îi mai protejează casa, iar spitalul și pompierii la care e abonat își retrag serviciile.

Această pedeapsă e mult mai puternică decât închisoarea. Deși poate că acel om reușește să se protejeze singur, dar el conștientizează că e grav ce face, și e obligat să suporte consecințele deciziilor sale până își cere scuze și promite despăgubiri. Aceasta spre deosebire de închisoare, unde toate nevoile lui sunt asigurate, și pierde contactul cu societatea, devenind incapabil să întrețină un contact uman, darămite să-și întrețină existența.

Chiar și firmele de carduri de credit au descoperit această pedeapsă, și se bazează pe ea pentru a asigura cooperarea. Când o persoană intră prea mult în datorii, firma spune celorlaltor firme despre tine, și tu nu mai poți obține bani. Asta pentru că e mai eficient decât să te dea în judecată folosind sistemul actual.

Moralitate

Atunci când cineva îți dă o palmă, ce faci? Îi dai una înapoi?

Dacă da, atunci poți ajunge la bătaie foarte ușor, ceea ce nu e bine pentru niciunul din voi. Dacă, în schimb, fugi, și spui celorlalți, acel individ va vedea că nu are cum să bată pe toată lumea care te crede, și va renunța.

La fel se întâmplă și cu "pedeapsa". Dacă pedepsești pe cineva cu violență, prin a-l lua din casa lui, a-i lua banii, sau a-l executa, toată lumea pierde, pe termen lung. Acel om e mai puțin util societății. Nu răspunde violenței cu violență. Limitează-te la pasivitate față de el, și pârăște-l, că e suficient.

Evident că regăsim acest sfat și în proverbul din bătrâni: Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă.